Obiectivele sunt lucruri pe care vrem să le îndeplinim, de cele mai multe ori, pentru beneficiul nostru personal. Obiectivele pot veni fie din faptul că, în momentul de față, ceva important ne lipsește, fie pentru că avem dorințe care ne încântă foarte tare și ne-am dori să le vedem transpuse în realitate.
Michael Neill, coachul care pe mine mă inspiră cel mai tare de ceva vreme spune așa:
There are ego goals and there are soul purposes. An ego goal is something I would love to brag about, something that I want to be able to tell the world that I did myself. A soul purpose is something I would be very happy to see existing in the world, something really meaningful that I happen to take on and contribute to.
Obiectivele pot ține și de răspunsul la întrebarea: Ce anume cred eu că am nevoie în viața mea ca să fiu fericit?
Experiența mea mi-a arătat că niciodată n-o să mă simt cu adevărat împlinită dacă îmi bifez doar aceste obiective personale, pentru că ajung în situația frumos descrisă de un cântec al trupei Garbage, The world is not enough (sugestiv, nu?); un vers din această piesă zice așa:
Why am I sad when I have more than I ever had?
Sau, parafrazând versurile piesei The Best, de la Foo Fighters:
I get something that I never had, but I cannot use.
Felul în care sunt eu construită, și în care văd viața este că nu poți fi cu adevărat fericit decât dacă ai găsit acea misiune pe care ești bucuros să o servești. Și deși credem că piramida nevoilor arată altfel, și că de fapt mult mai sus pe lista de priorități se află nevoia de statut social, de a avea un job care sună bine, de a avea mașină, vacanțe, etc., dacă ar fi să fim sinceri cu noi, n-am putea răspunde că aceste lucruri ne fac fericiți. Mai cred că și confundăm fericirea cu acea stare de ”mulțumire” – adică nu ești neapărat fericit, dar nu e nimic fundamental nasol în viața ta.
Ceea ce se întâmplă atunci când ceea ce faci este aliniat cu acel scop cel mai important pentru tine este că:
Ești motivat și nerăbdător să lucrezi la activități ce țin de scopul tău
Ești mai des în starea de flow – starea de creativitate, de inspirație, de concentrare a atenției și productivitate ușoară
Ești perseverent și reușești să-ți deblochezi potențialul personal pentru a realiza lucruri care nu ți-ar fi părut posibile
Ai un impact în viața celorlalți, a unei comunități, a unui mediu: contribui la a crea ceva care e important și pentru tine, și – mai ales – pentru ceilalți
Nu mai e vorba despre tine.
Ultimul efect mi se pare cel mai tare. Mi se pare extraordinar că atunci când trăim viața din perspectiva de a servi unui scop, dintr-o dată ieșim din acea cursă pierzătoare de a avea toată atenția asupra noastră, de a încerca să părem în vreun fel sau altul, de a câștiga admirația sau aprecierea celorlalți. Asta este fantastic de eliberator – scăpăm de jocuri, de energia pierdută în a ne menține orice imagine am fi vrut noi să transmitem despre noi, și pur și simplu avem o viață mai simplă. Dacă vei dori să contemplezi la care ar putea fi misiunea ta personală, aș vrea să te ajut cu sugestii în acest sens:
Primul pas ar fi să te întrebi exact ceea ce propunea Michael Neill: Ce ai fi foarte fericit să vezi că se întâmplă în lume/în comunitatea din care faci parte/în orașul tău?
Ce te face pe tine să fii foarte fericit?
Care sunt situațiile în care uiți de tine, într-un sens pozitiv, fiind atât de concentrat și inspirat de ceea ce faci?
Care sunt acele principii extraordinar de importante pentru tine?
Ce ai face dacă nu te-ai gândi la bani?
Referitor la ultima parte, ți-aș spune că pe de o parte, cred cu tărie că poți să câștigi și bani din a-ți urmări misiunea personală dar, pe de altă parte, cred că banii n-ar trebui să te oprească. S-ar putea ca uneori, sau poate temporar, misiunea ta de suflet să însemne activități extra jobului tău zilnic.
S-ar putea să descoperi că, dacă ai urmări misiunea ta personală, poate că ai alege o profesie care ți-ar aduce mult mai puțin venit decât ceea ce faci acum.
Era o glumă foarte bună, și sadică, în același timp, că e mai confortabil să plângi de nefericire stând pe o saltea de bani. Nu sunt de acord cu asta. S-ar putea să fim foarte, foarte deconectați de noi și de busola noastră interioară de valori și principii dacă ne mulțumim cu o viață în care putem merge în city break-uri în Europa de 2 ori pe an, și restul zilelor de muncă le trăim fără entuziasm și bucuri, numărând minutele până la ora de plecare.
Și, în cele din urmă, o dată ce ți-ai găsit misiunea ta personală, realitatea este că o poți aplica indiferent de jobul pe care îl ai. Dacă, de exemplu, misiunea ta personală este să ai o viață echilibrată, în care să acorzi timp familiei și hobby-urilor, cum ai putea fi un exemplu de bună organizare și productivitate astfel încât să nu lucrezi niciodată peste program? Cum i-ai putea inspira și pe cei din jur să lucreze și să trăiască în acest mod? Cum ai putea să le arăți și celor din jur că, de fapt, cu cât sunt mai fericiți și energizați în viața lor personală, cu atât vor avea rezultate mai faine la locul de muncă?
Și orice ar fi, nu complica răspunsurile atunci când îți cauți misiunea personală. Sunt sigură că știi deja ce e cel mai important pentru tine, dă-ți doar voie să recunoști, chiar și doar față de tine.
