Până acum ceva timp aveam mintea plină de tot felul de condiții și prejudecăți despre cum arată productivitatea.
Atât de mulți autori, coachi și traineri spun că pentru a munci trebuie:
– să fii în starea potrivită
– să fii inspirat
– să fii motivat
– să ai un flow bun
– să fii optimist
– să te simți încrezător, etc.
Prin urmare, procesul meu de a mă apuca de muncă presupunea să fac puțină muncă de reajustare emoțională. Să dau cu roz peste starea mea de spirit. Să pompez entuziasm. Să mă reconectez cu misiunea mea. Să îmi construiesc un sentiment de entuziasm și de încredere. Să îmi pun muzică alertă. Să citesc lucruri care mă inspiră.
Toate acestea sunt practici bune până la un punct – problema e că îmi întindeam singură o capcană. Capcana era că ajungeam să gândesc că nu e o idee bună să lucrez atunci când mă simt:
– stresată
– tristă
– obosită
– cu frică
– neîncrezătoare
– plictisită
– ca și cum ce fac nu contează.
Asta mă făcea să renunț mult mai des. De multe ori, întârziam momentul în care să încep munca, sau nu o mai făceam deloc. Petreceam mult prea mult timp încercând să-mi repar starea emoțională pentru ca să pot să trec la treabă.
M-am decis să mă separ de această mentalitate.
Am învățat să separ munca de stările emoționale.
Nu mă înțelege greșit – nu e ca și cum nu aspir în continuare la o stare de bine și de entuziasm. Diferența e că nu mai folosesc o dispoziție proastă ca pe o scuză de a nu face lucrurile importante pentru mine.
Avantajele noului mindset sunt marfă.
În primul rând, îmi este mult mai ușor să îmi accept toate stările mele emoționale. Nu le mai văd ca pe o problemă. Nu mă mai lupt cu mine și nu mă mai enervez pentru că nu sunt într-o stare perfectă. Nu mai pierd energie încercând să pun machiaj pe o stare mai urâtă sau certându-mă că am și astfel de sentimente.
În al doilea rând, atâta timp cât îmi accept o emoție mai puțin plăcută ajung, în final, să mă simt calmă și împăcată. Continui, poate, să nu fiu foarte entuziastă, să fiu speriată sau plictisită, dar sunt OK cu asta și asta îmi aduce un echilibru foarte plăcut. (Știai că te poți simți bine chiar și atunci când ești furios? Acum știi)
În al treilea rând, am MULT MAI MULTE rezultate. Am învățat că pot să lucrez chiar și atunci când nu am chef. Progresez zilnic, chiar dacă vorbim de un progres mic. Dar hei – pașii mici sunt mult mai buni decât pașii pe care nu-i faci deloc.
În al patrulea rând, făcând aceste lucruri ajung de multe ori să mă simt bine. După ce duc la bun sfârșit activitățile din acea zi, simt destul de multă satisfacție și mândrie că uite, am reușit să lucrez chiar dacă inițial nu credeam că pot. Învăț că sunt mult mai puternică, rezilientă și capabilă de a mă adapta decât îmi imaginam.
Și dacă toate astea nu sunt de ajuns, gândește-te așa. A fi capabil să lucrezi chiar și atunci când ești într-o dispoziție proastă este o abilitate extraordinar de valoroasă. Este un antrenament excelent pentru viitor. Vor exista foarte multe momente în viața ta când va trebui să fii vizibil în fața celorlalți cu munca ta, deși nu vei avea starea emoțională perfectă. Așa că nu e cel mai bine să începi acest antrenament chiar de acum?
