Atunci când îți este greu…

În ultima perioadă, din ce în ce mai mulți oameni îmi împărtășesc povestea lor de viață, dificultățile prin care trec și cât de greu  le e să vadă uneori lumina de la capătul tunelului.

Sunt oameni care îmi spun: ”Tu vorbești așa frumos despre fericire și împlinire, despre o viață așa cum îți dorești, despre ambiții înalte, însă mulți dintre noi suntem aproape de capătul răbdării și e greu să ne găsim încredere și motivație să continuăm de pe o zi pe alta”.

Există această impresie că dacă eu vorbesc mai degrabă despre obiectivele frumoase pe care le avem și despre ce putem construi, probabil că viața mea e absolut perfectă și nu experimentez nicio dificultate.

Viața mea e perfectă, dar nu pentru că nu am la rândul meu probe grele de trecut, ci pentru că am învățat să le accept și să văd frumusețea completă a existenței, cu minuni și dureri deopotrivă.

De foarte multe ori noi cei care lucrăm în domenii precum coaching, dezvoltare personală, training, psihoterapie sau consiliere, proiectăm, mai mult sau mai puțin intenționat, o imagine de oameni compleți, care cumva și-au rezolvat toate problemele personale și care au o viață lipsită de obstacole, de tristețe, de teamă. Nimic mai neadevărat.

Dacă ar fi să fim foarte sinceri, am recunoaște că e dificil să faci această meserie și să recunoști tocmai acest lucru: că nu ești cumva vreun supraom sau maestru pe care nu-l mai atinge niciun bai. Poate că mulți dintre noi ne gândim: ce legitimitate am mai avea în fața oamenilor dacă ei ar ști că uneori nici noi nu știm pe unde să o scoatem la capăt? Cine ar mai alege să lucreze cu noi?

Vulnerabilitatea și sinceritatea sunt pariuri înfricoșătoare de făcut. Pe de altă parte, mi se pare că orice altă cale am alege nu e autentică și nu va rezista în timp.

Mai mult decât atât, poate că unul din cele mai frumoase și necesare daruri pe care noi cei care lucrăm cu mintea și sufletul putem să le oferim este să normalizăm și suferința și vulnerabilitatea ființei umane.

Dar atenție – asta nu pentru a încuraja să ne simțim victime, ci pentru a ne crea o imagine mai echilibrată asupra realității, pentru a nu ne mai condamna pentru ce simțim și pentru a avea mecanisme mai bune pentru a depăși astfel de perioade.

Și din acest motiv, în cele ce urmează, o să fac un exercițiu care se numește scurt ”Ce nu vreau să știți despre mine”. Dincolo de toate minunile din viața mea și de toate lucrurile care mă fac să mă simt norocoasă, urmează o listă cu toate greutățile pe care le resimt și nu aș vrea să le știți despre mine:

  • Sentimentul că sunt singură într-un oraș nou și că nu am încă acele relații de suflet care să mă înrădăcineze aici
  • Senzația de frică și incertitudine extremă pentru că am renunțat la jobul full-time pentru a-mi urma drumul ca și coach
  • Oscilația constantă între aceste 2 gânduri: ”Wow ce grozavă e direcția asta nouă pe care am creat-o în viața mea” și ”Ce naiba a fost în capul meu?”
  • Neîncredere că am ceea ce e nevoie pentru a fi de succes în ceea ce fac. Neîncredere că am ceva valoros să le ofer celorlalți
  • Presiunea tuturor lucrurilor pe care le am de făcut și nevoia constantă de a da un pas înapoi, de a regândi unde investesc timp și energie și unde nu.
  • Sentimentul că în același timp sunt cea mai obosită persoană dar și că am atâtea lucruri pe care ard de nerăbdare să le fac. Sentimentul că lucrurile progresează mai greu decât mi-aș dori eu.
  • Dezamăgirea atunci când oamenii nu-și respectă angajamentele. Durerea când oamenii refuză mâna de ajutor de care au nevoie atât de mult.
  • Senzație profundă, în unele zile când parcă doar știrile proaste îmi inundă atenția, de lipsă de speranță și un viitor sumbru.
  • Dezamăgirea față de mine că nu mă simt confortabilă să mă las mai des văzută cu adevărat, cu tot ceea ce sunt eu.
  • Furie atunci când, având curaj să fiu vulnerabilă, uneori primesc eticheta de persoană slabă când, Dumnezeu știe, e mult mai ușor să pui zâmbetul fals pe chip decât să-ți lași emoțiile și gândurile reale să vorbească.

Dar uite cum stau lucrurile…

Dincolo de toate aceste lucruri – sau poate că tocmai datorită lor – am ocazia zilnic să practic:

  • Curajul.
  • Iubirea cum nu am mai simțit până acum!
  • Puterea fantastică de a reveni în picioare, la un nivel pe care nu știam că îl dețin.
  • Recunoștință pentru fiecare secundă de existență, pentru fiecare mesaj primit de la cineva drag, pentru fiecare surpriză mică pe care soțul meu mi-o oferă, pentru o zi cu soare, pentru căldura din casa mea ș.a.m.d.
  • Bucurie și sărbătorirea vieții și a tuturor frumuseților sale așa cum nu am făcut-o vreodată.
  • Credința și speranță necontenită în posibilitatea binelui.
  • Reconectare profundă cu mine. Înțeleg tot mai clar cine sunt, și cine nu, ce vreau și ce nu.
  • Reconectare profundă cu ceilalți. Propria mea deschidere de a fi și de a mă exprima îmi este oglindită în ceea ce ceilalți transmit față de mine. Din ce în ce mai mulți oameni se dezvăluie în fața mea și ăsta, recunosc, e cel mai frumos spectacol.
  • Creativitate, ingeniozitate, perseverență, etc…

Așa că aceștia suntem noi. Suferința și împlinirea uneori nu se exclud, ci, dimpotrivă, dacă avem perspectiva corectă, suferința e o cale către împlinire.

Dacă și tu ești în căutarea unei bărci de salvare, dacă ești obosit, dacă ești descurajat, dacă simți că pur și simplu nu mai ai de unde să mai dai – efort, încredere, zâmbet, perseverență, asta e ce pot eu să îți spun:

  1. Nu ești singur. În momentele noastre cele mai dificile, ajungem să ne păcălim cumva singuri că situația în care suntem noi e una excepțională, și că nimeni altcineva nu a mai ajuns atât de jos. Nimic mai fals. Cu toții avem aceste momente. Sunt chiar acum milioane de oameni care trec fix prin ce treci tu. Cu alte cuvinte, ai o experiență perfect umană și normală. Nu ești mai prejos decât nimeni și fii atent atunci când te compari cu ceilalți. De multe ori ne simțim prost pentru că nu facem decât să ne comparăm interiorul nostru autentic (gânduri, trăiri, sentimente) cu exteriorul finisat și retușat al celorlalți, cu ceea ce ei vor să proiecteze în fața celorlalți.
  2. Va trece. Înainte de a fi o încurajare, afirmația asta e o realitate la fel de solidă ca faptul că după ploaie, la un moment dat răsare soarele. Schimbarea e în natura lucrurilor, așa că și tu, și situația prin care treci se vor schimba. Vor veni momente în care ceea ce acum pare imposibil va fi deja împlinit, în care vei avea o putere pe care acum nu-ți imaginezi că o ai, în care-ți vor veni idei și soluții pe care acum nu le întrevezi, în care viața poate îți va oferi o mână norocoasă. Tu trebuie doar să rămâi la masa jocului, și să fii suficient de hotărât să-ți amintești acest adevăr banal, dar atât de puternic: va trece.
  3. Când pare că inima ta nu mai e capabilă de bucurie și că nu mai vezi nicio rază de speranță, fă ceva pentru ceilalți. Cum spunea acel citat minunat, atunci când tu însuți ai nevoie de încurajare, încurajează-i pe ceilalți. Bunătatea și compasiunea fac miracole. Dacă ești derutat și nu știi care e pasul următor pe care să-l faci, dacă ești nesigur, dăruiește-le celorlalți. Și vei vedea cu proprii tăi ochi ce se poate întâmpla după.
  4. Fii dispus să recunoști ce anume ai nevoie să schimbi. Întotdeauna când ajungem în situații dificile, e pentru că am ignorat semnele timpurii că ceva în viața noastră nu funcționa. Poate că ăsta e ultimul lucru pe care vrei să îl auzi acum, dar e adevărat și necesar: gândește-te ce anume ai nevoie să recunoști față de tine? Unde ai greșit? Ce ai nevoie să accepți acum? Cum ai ajuns în această situație?
  5. E timpul să faci ceea ce știi că e bine. Cred că trăim într-o perioadă în care nu ne mai putem ascunde de consecințele acțiunilor noastre, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv. E momentul să facem ceea ce acea voce înțeleaptă dinăuntrul nostru ne tot spune că avem de făcut, oricât de greu, plictisitor sau – dimpotrivă – provocator sună. E timpul ca acțiunile noastre să reflecte principiile noastre. Nu mai e loc de scuze, de explicații, de amânări. Ceea ce observ este că pe măsură ce ascultăm de înțelepciunea intuiției și a judecății noastre clare și punem în practică ghidarea pe care o primim, situațiile dificile din viața noastră apar mai rar și trec mai repede. Dacă tu nu vei fi dispus să faci lucrurile altfel, nici circumstanțele din viața ta nu se vor schimba.
  6. Ia-ți un angajament că vei rezista până când soarele va răsări din nou pentru tine. Diferența dintre o suferință care te doboară și una care te face un om excepțional este cât de încăpățânat ești să reziști, să fii dispus să înveți și să o folosești ca să trezești tot ceea ce e mai frumos din tine. Notează-ți acest angajament sau consemnează-l într-un fel pe care ți-l vei reaminti cu ușurință.
  7. Întreabă-te astfel: peste ani când mă voi uita în urmă la acest moment, ce poveste vreau să pot spune despre cine am fost? Ce poveste vreau să pot spune despre ce am făcut, despre cum am reacționat? Și acționează astfel încât să poți spune acea poveste.
  8. Găsește-ți acel lucru în care să crezi. Cu toții avem nevoie de credința în ceva, indiferent de cum se manifestă ea. Poate fi credința în divinitate, în bine, în generozitatea universului, în noi înșine, în faptul că totuși oamenii sunt buni, în frumusețea naturii, în puterea artei de a ne vindeca emoțiile… Care e acel gând care ție îți dă putere și te ajută să te ridici? Din nou, notează-ți astfel încât să poți să îți reamintești.
  9. Fii în comuniune cu ceilalți. Nu te izola. Rușinea, teama, vinovăția, durerea se dizolvă încet încet atunci când ele sunt comunicate. Comunică și deschide-te în fața acelor persoane în care ai încredere că știu cum să gestioneze dezvăluirile tale de suflet. Oferă iubire, oferă afecțiune și primește susținerea pe care ceilalți ți-o oferă. Conexiunea ne vindecă.
  10. Fii obsedat de recunoștință. Suntem atât de obișnuiți cu tot binele din viața noastră, încât nu-l mai observăm. În schimb, când se întâmplă ceva neplăcut și dureros, dintr-o dată acel lucru e singurul care ne mai ocupă atenția. Cu cât ești mai trist și la capătul durerilor, cu atât te invit mai mult să conștientizezi care sunt lucrurile minunate pe care deja le ai și care sunt toate calitățile care deja te reprezintă. Nu mai lua totul de-a gata, nici toate funcțiile sănătoase ale corpului tău, nici faptul că ai un acoperiș deasupra capului, sau că te-ai trezit astăzi în pace și nu în război, în liniște și nu în cutremur sau tsunami, că ai resursele necesare (de la ochi funcționali la telefon/laptop, internet și energie electrică) ca să poți citi acest mesaj… Învață-te să vezi care sunt toate motivele pentru care ești norocos, chiar și acum când îți e greu.

Dacă acest mesaj te-a ajutat, mi-ar plăcea să știu. Și dacă crezi că are nevoie să ajungă la cineva drag ție sau pur și simplu la cât mai mulți oameni, te invit să-l împărtășești.

Cu drag și susținere!

Alexandra

 

 

Rate This Article: