2016 a fost anul meu de spiritualitate. Simțeam că ceva lipsea în viața mea, că voiam să mă reconectez cu mine și cu acest instinct foarte vechi de al meu: de a găsi sens, fericire și o conexiune cu ceva mai profund decât mine.
Mi-am schimbat, de atunci, majoritatea convingerilor și deși ar fi multe de zis despre asta, mă voi rezuma la ceea ce e relevant pentru acest articol. Unul din principiile la care trebuia să aderi ca să faci parte pe bune din gașca spirituală era Legea Atracției (o voi prescurta LA în rândurile ce urmează). Ideea principală din spatele LA era că gândurile creează realitatea, și că putem avea tot ceea ce ne dorim, atâta timp cât putem să ne creăm imagini mentale foarte clare și specifice ale acelor dorințe. Visează, crede, și ți se va îndeplini – pare să fie motto-ul de aur aici.
Sigur că de îndată ce te aventurai pe acest drum, descopereai curând că lucrurile nu sunt deloc atât de simple precum sună. Da, începi prin a-ți crea imagini mentale ale obiectivelor tale și prin a le vizualiza cât mai des, dar în același timp trebuia să:
- Fii obsedat de calitatea emoțiilor și gândurilor tale – ceva ce LA numește ”vibrație”. Practic, ideea de bază era că atâta timp cât vibrația ta nu e de fericire, extaz, încredere, iubire, nu vei putea să manifești – adică să aduci la realitate – lucrurile pe care ți le dorești.
- Ai încredere completă și de neclintit în metodă. La cel mai mic semn de îndoială, vraja se va risipi și, din nou, nu vei putea obține ceea ce îți dorești.
- Fii super super dornic să obții lucrurile pe care le vizualizezi, dar în același timp complet detașat. Visează la ceea ce îți dorești, entuziasmează-te de asta, fii fericit că deja s-a împlinit, dar în același timp fii perfect okay dacă nu obții acel lucru. În caz contrar, vibrația ta o să scadă, pentru că atunci când vrei cu disperare ceva, ceea ce îi transmiți de fapt Universului este ”eu nu am acest lucru și nici nu îl voi avea.” Deci, da, ai ghicit, nema manifestare. E chiar așa complicat și încurcat precum sună.
Chiar și în perioada mea de imersie în spiritualitate, nu am putut rezona cu LA. Parte din mine continua să creadă că tot procesul ăsta e de fapt extrem de aleatoriu. Și dincolo de toate încercările promotorilor metodei de a o demonstra cu te miri ce experimente științifice, nu era niciun studiu respectabil care să verifice LA. Pe scurt, nu prea am crezut niciodată.
Nu mă înțelege greșit, LA are și părți foarte bune. Desigur că e minunat să fii conștient de influența pe care gândurile o au asupra comportamentului tău. Da, gândurile sunt de cele mai multe ori declanșatorii acțiunilor noastre. Așa că LA vine cu beneficiul de a ne crește nivelul de auto-cunoaștere și conștientizare, de a ne invita să fim responsabili pentru starea noastră mentală și emoțională și să ne îngrijim de ea și pentru foarte mulți oameni, este o foarte bună sursă de inspirație.
Dar sunt și multe dezavantaje ce vin la pachet:
- Ne face să muncim mai puțin. Esther Hicks, una din cele mai proeminente figuri în LA, are un citat care suna cam așa: ”Nu ai venit în acest mediu ca să creezi prin acțiune. De fapt, acțiunile tale sunt doar moduri în care să te bucuri de ceea ce ai creat deja cu gândurile tale.”. Practic, dacă cred despre mine că sunt șefu’ la manifestare, posibil să petrec majoritatea timpului visând și trimițând dorințe în Univers și foarte puțin timp lucrând concret pentru ceea ce vreau.
- Studiile arată că atunci când visăm la scenarii ideale, departe de realitatea curentă, energia și motivația noastră de a lucra pentru acele scenarii scade dramatic. Unul din motive e faptul că, la un anumit nivel, credem că deja am ajuns unde vrem să fim și atunci nu mai avem nevoie: să ne facem un plan, să luăm în considerare pașii intermediari, să ne facem o strategie de abordare.
- LA ne încurajează să rămânem concentrați doar pe emoții pozitive și scenarii de succes, evitând cu orice preț să luăm în calcul obstacole și scenarii de eșec. Pentru o persoană anxioasă, care se îngrijorează foate mult, care se descurajează ușor atunci când apar dificultăți, acest îndemn de a nu se gândi la ce merge prost e exact ce vor să audă. Din păcate, e și cel mai nociv mesaj. În practică, evitarea considerării scenariilor negative și a dificultăților aproape garantează nereușita și o întâlnire dureroasă cu realitatea.
Dincolo de toate astea, problema mea cu LA e că setează un standard nerealist și propovăduiește o crasă lipsă de înțelegere.
Care e standardul nerealist? Păi acela de a avea o minte care să-ți ofere numai gânduri pozitive, încurajatoare. Acela de a te simți fericit și bucuros tot timpul. Oameni fiind, avem de fapt o plajă de emoții mult mai largă decât cele considerate acceptabile de LA. Și asta e normal, și cât se poate de sănătos. Pentru mine, convingerea că emoțiile de tristețe, descurajare sau frică sunt o problemă care trebuie rezolvată a fost o mare durere de cot. Imperativul menținerii unei stări continue de entuziasm a fost sursa principală a frustrărilor mele.
Care e lipsa de înțelegere despre care vorbesc?
Păi, în primul rând convingerea că gândurile noastre influențează lumea externă. Oricât de bun ești la manifestare, compania aceea nu te va angaja dacă nu va considera că ești cel mai potrivit candidat. O mașină nouă nu va pica din cer doar pentru că e irezistibil atrasă de magnetul mantrelor pe care le repeți.
Am decis la un moment dat să mă uit mai atent la procesul prin care dorințele mele se împlineau (sau nu). Iată ce am observat:
- Câteodată obțineam lucruri și doar după îmi dădeam seama că de fapt mi le doream
- Câteodată mă gândeam la o dorință pentru câteva secunde, apoi uitam de ea, doar ca să văd mult mai târziu că ea se îndeplinește
- Unele obiective le-am atins având un nivel mediu de credință în posibilitatea lor de îndeplinire
- Pe altele nu le-am atins chiar dacă mi le-am dorit foarte foarte tare, le-am vizualizat până mirosea a fum, și am făcut cam toți pașii ca la carte
- Altele s-au îndeplinit exact după ce am renunțat la orice speranță, după o noapte (sau mai multe) de furie și foarte multă descurajare.
Bref, nu prea a existat nicio legătură magică între gândurile și emoțiile mele și rezultatele pe care le obțineam. Cel mai bun predictor pentru îndeplinirea obiectivelor mele nu ținea de calitatea gândurilor mele, ci de calitatea acțiunilor mele. (Șoc și groază, cine-ar fi crezut?)
Și neînțelegerea care e de fapt cireașa de pe tort pentru mine e asta: convingerea că gândurile negative sigur sigur se transformă în acțiuni neproductive.
Există un principiu în schimbarea comportamentală, principiul acțiunii contrare. Acest principiu spune că sunt foarte multe situații în care ar fi foarte bine să facem exact contrariul a ceea ce gândurile noastre ne îndeamnă. De exemplu, dacă știu despre mine că am tendința să refuz proiecte noi, chiar dacă ele mă dezvoltă și-mi plac, atunci când voi observa tendința mea de a zice NU, îmi reamintesc că a le spune DA e o variantă mult mai bună pentru mine și procedez ca atare.
Gândirea e un proces extrem de aleatoriu, chiar dacă am fost învățați să-l luăm foarte în serios. Eu tot repet un lucru și mă întreb în ce măsură lumea înțelege ce vreau să spun: doar pentru că ai avut un gând de foarte multă vreme și ai investit multă energie în el, nu înseamnă că acel gând e real.
Așa cum avem obiceiuri de comportament, avem și obiceiuri de gândire. Avem un obicei de a ne gândi că suntem nașpa, că nu suntem buni de nimic, că ceva e fundamental în neregulă cu noi. Avem un obicei de a ne gândi că lucrurile vor merge foarte prost pentru noi și că nu are niciun sens să încercăm să facem ceva. Avem un obicei să ne gândim că prea multă fericire strică, șamd. E ca și cum s-ar bloca CD-ul în casetofon și ar trâmbița toată ziua ”casa asta o să ardă”, iar noi ne petrecem tot timpul îngrijorându-ne, uitând că e doar un CD stricat.
LA (și unele școli de gândire în terapie) ne spun că doar după ce ne reparăm și schimbăm gândurile vom putea avea lucrurile pe care ni le dorim și vom putea fi cine dorim.
Nimic mai neadevărat și mai prost înțeles. Poți să fii plin de frici și îndoieli, și să continui să faci ceea ce vrei și să muncești pentru obiectivele tale.
De fapt, dacă ai sta de vorbă cu oamenii aceia pe care-i consideri ca fiind de succes, și dacă ei ar fi sinceri cu tine, ai descoperi că absolut toată lumea are aceleași gânduri negative survolând în spațiul dintre urechi.
Ceea ce e diferit este că ei au renunțat să mai creadă acele gânduri. Au început să facă ceea ce vor. Au renunțat să aștepte să treacă frica, îndoiala, îngrijorarea, și au devenit foarte buni la a lucra împreună cu acești colegi de birou.
E foarte mișto. Eliberator. Mult mai realist și cu siguranță mai productiv. Îți recomand să încerci.
