Crede în tine. Crede în tine nu pentru tine.
Crede în tine pentru toate minunile acelea pe care le ai în interiorul tău și care n-o să fie văzute niciodată de nimeni, dacă tu nu alegi să crezi că merită să le împărtășești.Nu trebuie să crezi că ești cel mai bun, cel mai deștept, că nu mai e nimeni ca tine. Crede cu încăpățânarea unui țânțar enervant că lumea asta are nevoie de oameni care să contribuie.
Că lumea asta n-are nevoie de oameni perfecți, ci de oameni care fac. Oameni care spun. Oameni care pun întrebări. Oameni care vorbesc neobosit despre ceea ce au descoperit că le face viața frumoasă și cu sens.
Antrenează-ți vocea – să fie cât mai clară, mai apăsată, mai tare. Să fie un far de lumină.
Crede cu fanatism că lucrul făcut imperfect e de un milion de ori mai bun decât lucrul perfect care trăiește doar în imaginația ta.
Crede, pentru că nu există nicio altă cale. Crede pentru că doar asta te va face să vrei să te dai jos din pat, să îți găsești motive de zâmbit, să vrei să le oferi celorlalți orice fel de bine poți să oferi. Crede pentru că doar asta te face să vrei să îți urmezi visele cu precizia unui chirurg și determinarea unui astronaut.
Crede tu, alege tu, pentru că nimeni altcineva nu îți va da răspunsurile pe care le cauți. Crede, pentru că fără vise și fără valori, viața ta se învârte dezordonat în bătaia oricărui nimic exterior care o va duce unde va dori el, și nu unde vei dori tu.
Crede fără să te aștepți ca cineva să creadă ca și tine. Crede ca și cum viața ta depinde de asta.
Crede că tot ceea ce faci contează. Crede că oamenii pot și vor să se schimbe. Crede că lumea poate fi salvată. Crede că binele e posibil, oricât de hidos și talentat e răul în a ocupa tot ecranul atenției noastre. Crede că oamenii sunt buni și antrenează-te să vezi lumina din ochii și sufletele lor. Crede că oricine poate să fie fericit, inclusiv tu. Crede că niciodată nu e prea târziu, și că balanța poate fi răsturnată chiar dacă binele se așează pe taler fir cu fir, în timp ce răul parcă s-a adunat în bolovani de plumb. Crede că poți, indiferent cât de puțin ai crezut până acum.
Dacă ai ști câtă nevoie e de tine. Dacă ai ști că doar tu poți să umpli un gol în lumea asta, un gol care fără tine ar fi în veci neacoperit. Crede că fiecare din acțiunile tale poate fi exact acea fărâmă care răstoarnă balanța în favoarea speranței, a bucuriei, a frumuseții, a setei de viață.
Lumea asta are suficienți oameni care au renunțat. Suficienți oameni cinici. Suficienți campioni olimpici la găsit defecte, probleme și nemulțumiri. Sunt mulți cei care dau cu bățul peste degete oricui se întinde după ceva mai sus. Suficienți cei deranjați de fericirea celor din jur. Prea mulți cei care stau deoparte. Prea mulți resemnați. Prea mulți ochi lipsiți de viață. Prea multe brațe care nu îmbrățișează, prea multe buze care nu sărută, prea multe chipuri fără zâmbet. Prea mulți care nu trăiesc, deși au puls.
Fii tu cel care în fiecare zi se umple de viață și de pasiune. Încearcă, greșește, cazi, iubește, crede și lasă inima să îți fie înălțată de bucurie și recunoștință, și zdrobită de durere. Lasă-ți obrajii să se îmbujoreze atunci când ceilalți văd frumosul din tine, dar și când ceilalți îți rănesc orgoliul. Fii sincer. Încearcă să zbori, cazi, ridică-te. Mai important decât să fu campion la reușit, e să fii campion la încercat și la revenire după lovituri. Fii cu inima elastică. Inspiră adânc. Fii un om plin.
Alege-ți tabăra.